Tiberiu Morariu

Tiberiu Morartiu


TIBERIU MORARIU: Nascut in 26 septembrie 1905 in Salva, jud. Bistrita-Nasaud - mort la 30 noiembrie 1982, Cluj-Napoca.

A urmat clasa intai primara in satul natal, apoi la cea germana din Bistrita, si tot aici cateva clase de liceu, continuand la cel romanesc din Nasaud fiind elev bun intre 1919 si 1924, promovand bacalaureatul se inscrisese la Facultatea de stiinte a Universitatii din Cluj, sectia geografie si stiinte naturale in care obtinuse licenta in 1929. inca din acest an devenise membru al Societatii de Etnografie din Paris, unde in urmatorul an va face studii de specialitate la "Sorbona" cu vestitul Emm. de Martonne.

Se integreaza in invatamantul superior clujean, in 1935 obtine titlul de doctor, cunoscand ascensiunea universitara pana la cel mai inalt nivel didactic si administrativ - sef de catedra, decan. Elaboreaza o vasta opera de cercetare concretizata in carti, studii, articole, comunicari, cronici, recenzii, cursuri intr-un numar de 374 titluri; unele tiparite in limbi straine sau traduse.

Vasta activitate de cercetare si creatie i-a adus pretuirea din partea forurilor de specialitate, in 1958 a fost ales presedinte al Comitetului National de Geografie, in 1964 i s-a acordat titlul de "om de stiinta emerit", in 1967 a fost ales membru de onoare al Societatii de Hidrologie din Ungaria, tot in acelasi an a fost ales membru corespodent al Uniunii Internationale de Geografie, iar in 1969 i s-a acordat titlul de "doctor honoris causa" al Universitatii din Strasbourg. Recunoscandu-i-se meritele de profesor si om de stiinta a fost onorat cu ordine si medalii ale Romaniei.

Revenit in Capitala din nou trece prin diverse redactii publicand in acelasi timp proza scurta si adunand-o in volume: Golanii, 1915; Marturisiri, 1916; Rafuiala, 1919; Calvarul, 1919; iar apoi in 1920 apare romanul/ort care a fost incununat cu acelasi mare premiu "Nasturel-Herescu", ca si poezia lui G.Cosbuc, al Academiei Romane, impartit intre masa de scris si tot felul de indeletniciri redactionale si administrative, unele de conducere - cea a teatrelor si Societatii Scriitorilor Romani, continua publicarea romanelor si a altor scrieri: Padurea spanzuratilor, 1922; Adam si Eva, 1925; Ciuleadra, 1927; Craisorul, 1929; Rascoala, 1932; Jar, 1934; Gorila, 1938; Amandoi, 1940. A scris si teatru, Plicul s.a. in 1929 i s-a acordat Premiul National pentru proza.

Academia R.P.R., in baza recomandarii lui Gh. Macovei, in sedinta din 29 iunie a sesiunii ordinare din 1955,1-a ales MEMBRU CORESPONDENT.