Grigore Silasi

Grigore Silași


GRIGORE SILAŞI: Nascut la 25 ianuarie 1836, in Beclean, jud. Bistrita-Nasaud - mort la 17 ianuarie 1897, in Nasaud.

Urmase primara in localitatea natala, apoi norma de la Nasaud, iar studiile secundare le facuse la Dej şi Cluj, promovand examenul de maturitate in 1825. Se inscrie la Academia teologica greco-catolica din Blaj si continua bursier la Seminarul Central "Sf.Barbara" din Viena, absolvind in 1859. Dupa 3 ani obtinu titlul de doctor in teologie (1862) la Universitatea vieneza si indata a fost numit vicerector la seminarul unde studiase; iar in 1881 doctor şi in filosofic la Universitatea din Cluj.

S-a integrat mişcarii nationale si culturale studenteşti din capitala Imperiului habsburgic, participand la fuzionarea societatilor studenteşti ale romanilor şi infiintarea "Romaniei June". Din 1865 a tiparit Foaia saptamanala bisericeasca, literara şi şcolara "Sionul romanesc". Intre 1872 şi 1884 a functionat ca profesor la Catedra de limba si literatura romana de la Universitatea maghiara din Cluj. in acest timp activitatea lui s-a concentrat pe tarmul istoriei, filologiei şi literaturii romane, scriind la reviste si tiparind lucrari valoroase.

A fost foarte harnic si pe taram cultural militand cu mijloace artistice la trezirea si cultivarea sentimentului national al romanilor de sub dominatia dualista. Mult sprijin a acordat, dupa ce a avut initiativa infiintarii, Societatii studenteşti "Iulia', si a fost un neobosit conferentiar in rindurile maselor de lucratori romani din oraş şi din satele din jur.

A initiat, condus si sprijinit asociatiile romaneşti locale si transilvane, economice - ca Banca "Economul", si culturale in frunte cu "Astra". Dezvoltand o vasta activitate şi propaganda romaneasca la catedra şi in viata publica, reactiunea dualista a incercat mai intai calomnii apoi acuze, procese, prigoniri fel si fel, scotandu-l (1884) din Universitate, dar la protestul romanilor a fost obligata sa-i acorde pensie la numai 49 de ani. Cat i-a fost posibil şi admis a mai activat in Cluj in diverse organisme sociale şi culturale. Dintre numeroasele lucrari de valoare se amintesc urmatoarele: Apologii, discutiuni filologice si istorice maghiare privitoare la Romani, (1879); Renaşterea limbei romane in vorbire si scriere, (1879,1881). A colaborat cu articole si studii ştiintifice si literare la numeroase publicatii intre care "Transilvania", "Familia", "Erdely Museum".

In şedinta din 13 septembrie 1877, sub preşedinta lui Ion Ghica, a fost ales MEMBRU DE ONOARE al Academiei Romane.