Ilie-Miron Cristea

Ilie-Miron Cristea


ILIE-MIRON CRISTEA: Nascut in 18 iulie 1868, la Toplita, jud. Harghita - mort in 6 martie 1939, la Cannes (Franta), inmormantat in Bucuresti.

Dupa mama era bistritean: Domnita Coman de religie gr.-catolica se nascuse in Pinticu, jud. Bistrita-Nasaud si era din acelasi neam cu revolutionarul pasoptist Costantin Roman-Vivu. Tatal, Gheorghe Cristea, era taran de pe valea Toplitei Romane, incepe scoala in localitatea natala, dar continua, se crede, la triviala din Monor, apoi ajunge la cele germane din Bistrita, si intre 1879-1883 este elev gimnazial, fiind in clasa cu viitorul coleg academic Gustav O. Kisch. Clasele V-VIII (1883-1887) le urmeaza la Gimnaziul superior gr.-catolic romanesc din Nasaud.

Se afirma la invatatura si la Societatea de lectura "Virtus Romana Rediviva"; debuteaza in revista acesteia - "Musa Somesana" cu lucrarea Virtutea. Traducere libera dupa G.J.Zolkkofer, in 1885/'86. Pe parcursul anilor publica in "Familia", "Telegraful roman", "Tribuna", "Gazeta Transilvaniei", Foaia poporului", "Revista Orastiei", "tara Noastra" etc.

S-a inscris la Semniarul Andreian din Sibiu. Absolvind e declarat preot, se inscrie la Facultatea de litere si filosofic a Universitatii din Budapesta. La aceasta obtine licenta si apoi titlul de doc tor cu teza Eminescu, viata si opera; prima lucrare de un roman transilvan despre poetul national, tiparind-o la Gherla (1895). Va mai scrie Alexandru Roman (1825-1897), Sibiu, 1897; Emanoil Ungurianu, Sibiu, 1902; Iconografie si intocmirile din interiorul bisericii rasaritene, Sibiu, 1905; Cuvantari si predici ale unui tanar coleg, mai tarziu cleric roman in tara straina 1889-1909, voi. I, Sibiu s.a.

Din 1902 imbraca rasa de monah sub numele de Miron si se consacra celor bisericesti si apoi si politice, in 1910 este ales episcop al Caransebesului, in 1918, in lipsa de mitropolit la Sibiu, e desemnat de a reprezenta Biserica Ortodoxa Romana in Marea Adunare Nationala de la Alba lulia. Este intre delegatii care voteaza Unirea cu tara ia l Decembrie 1918; si face parte din delegatia celor cinci care inmaneaza documentul Tronului si Guvernului la Bucuresti, in 1925 e ales patriarh, primul din istoria institutiei si pastoreste in aceasta calitate pana in 1939. intre 1927-1930 face parte din Consiliul de Regenta pe langa regele Mihai l, minor, iar in 1938-1939 este presedintele Guvernului, sub dictatura lui Carol al II-lea, functie in care il ajunge sfarsitul.

Academia Romana, la propunerea scrisa a unui grup, pe care o citeste in plen loan Lupas, il alege MEMBRU DE ONOARE in sedinta din 7 iunie 1919.