Nicolae Bălan

Nicolae Bălan


NICOLAE BALAN: Nascut in 14 aprilie 1882, Blajenii de Sus, jud. Bistrita-Nasaud - mort in 6 august 1955, Sibiu; inmormantat la Sambata, jud. Brasov.

De la scoala primara centrala (norma) din Nasaud, a trecut la Gimaziul superior fundational, cum se numea acum liceul graniceresc. Aici a fost elev intre 1892 si 1900, dobandind temeinica invatatura si remarcandu-se in cadrul Societatii "Virtus Romana Rediviva", iar in iunie 1900 a sustinut examenul de absolvire cu calificativul "matura cu calcul bun", fiind indrumat de comisie sa studieze teologia-filosofia, ceea ce va si face in continuare. S-a inscris la Facultatea teologica ortodoxa din Cernauti la care a studiat intre 1900-1904; de atunci incepuse sa scrie la presa si devenise colaboratorul statornic o viata la "Telegraful Roman" (cu siguranta azi cel mai vechi ziar din tara), in anul urmator a facut studii de specialitate la Universitatea din Breslau (acum Wroclaw, Polonia), si in 1905 a obtinut doctoratul la aceeasi facultate cernauteana.

Din acel an a fost numit profesor provizor la Seminarul teologic "Andreian" din Sibiu, si din 1909 a devenit profesor titular definitiv, activand neintrerupt pana in 1920. S-a remarcat ca un eminent cadru didactic predand cursuri fundamentale in pregatirea confesionala, ca dogmatica, apologetica, morala, intre care si unul de Istoria pedagogiei. Paralel s-a impus si publicistul de talent, scriind mult si la numeroase publicatii de rit practicand o literatura teologica complexa, tiparind cursuri si lucrari de specialitate. in 1907 a intemiat "Revista Teologica", iar in anul 1918 impreuna cu Ion Borsu si Silviu Dragomir au fondat "Gazeta Poporului".

De numele si activitatea lui se mai leaga "Lumina Satelor", "Biblioteca Bunului Pastor" s.a. Luptator activ pentru Unire, a suportat rigorile cenzurii, dar a perseverat, in 14 februarie 1920, cu unanimitate de voturi, a fost ales mitropolit al Bisericii Ortodoxe a Ardealului. Aceeasi intensa activitate cultural-publicistica a desfasurat si mai departe, iar bilantul, la numai 58 de ani, ii era extrem de bogat. Numarul scrierilor patronate, periodice plus volume, se ridica la 100 titluri.

Studiile si articolele publicate intre 1903-1940, ating incredibila cifra de 952 titluri. A mai continuat inca 15 ani sa scrie si sa sporeasca lista lor, lucrand in acel timp si pentru unirea bisericilor romane, ortodoxa si gr.-catolica, facand chiar o ambitie din acest scop; lovind in ultima. si-a vazut visul implinit (1948), dar nu se stie daca si multumirea in ceasul din urma stiindu-si confratii in inchisori23.

A fost ales MEMBRU DE ONOARE al Academiei Romane in sedinta din 10 iunie 1920 la propunerea lui loan Lupas.